Amintiri

De ce sunt atat de confuz? Adica nu sunt confuz in privinta sentimentelor. Ci... adica nu stiu. Sunt confuz, doar atat stiu. De ce? Habar nu am. Te iubesc :-<. Dar oare o sa mai fie cum a fost anul trecut? Cum avem noi amintirile alea frumoase? Eu m-am purtat naspa, stiu. De-aia te-am rugat sa ma lasi sa ma gandesc cateva zile. Nu mai stiu nimic. Chiar nimic. Nu stiu ce e cu mine :(. Sau stiu? Poate stiu.
Imediat facem 1 an si 3 luni. La fiecare post (ca doar unu` pe luna am) ma mir cum de am ajuns pana aici. Da... 1 an si 3 luni... mult. E singura si cea mai lunga relatie.
Iti ziceam azi despre acel gol in stomac. Dupa ce citisem ce ai scris pe blog, tot acel gol. Si ma intreb de ce?. Oare din cauza faptului ca te iubesc, si simt ce ai scris acolo? Amintirile alea sunt nepretuite, iar cand ma gandesc cum ar fi viata fara tine...
Sa uitam putin de ultimul an...
Iti mai aduci aminte cand in clasa a 6-a ma sunai pe fix? Si imi povesteai toate prostiile despre Oana, si cum de abia astepti sa plece? :)) In a 7-a eram deja prieteni foarte buni. Cum am ajuns sa fim asa? Eu nu imi aduc aminte :(. Dupa aia a aparut Bianca. La un moment dat mi-ai promis ca daca ar fi sa alegi intre mine si ea, m-ai alege pe mine. Da, fiindca eu eram ala care pastra secretele si te incuraja. Ne mai si certam, dar nu umbresc cu nimic prietenia noastra. Venise si momentul in care ai pus capat prieteniei noastre pentru un rahat. In fine, sunt chestii childish, si trecem peste astea. Prin februarie ne-a pus diriga in aceeasi banca. Mai stii cand ma rugai sa te las sa stai cu bianca ca sa poti copia la fizica? Oricum, tot de la mine ai copiat :p. Si dupa, am ajuns sa fim impreuna... Cum? Nu stiu. Stiu doar ca nu regret, si ca te iubesc.