De ce am ajuns in halul asta? Netu` ne-a manjit pe toti. Suntem sociabili doar virtual.
Pana acu` ceva vreme, inca credeam “vrajelile” celor din jur (de pe net, desigur). Toti erau mari, eu eram mic. Destul de fraier incat chiar credeam, si eu eram sincer. Ce rost are sa legi prietenii pe mess? Cele reale sunt mult mai… interesante, mai placute. Nu e deloc bine cand pe net vorbesti cate-n luna si-n stele, iar cand stai fata in fata cu persoana respectiva, habar n-ai despre ce sa discuti. Asa ca taci, asteptand ca cealalta persoana sa vorbeasca. Cel mai probabil discutile se invart ori in jurul scolii, ori in jurul profilelor de hi5. Asta suge. Si desi sunt atatea subiecte…
Facand o paranteza de la subiectul principal:
"Eu unul fac o prima impresie proasta. Si real, si virtual. E pacat, ca de obicei prima impresie conteaza, iar pana cand descopera adevaratul din mine, trece timpul… Ok, nu spun acum ca sunt cine stie ce tip de treaba. Nicidecum."
Si din cauza cacatului asta de internet, cand vorbesc cu cineva, imi ia mult sa gasesc un subiect care ne-ar interesa pe amandoi. Si real, si virtual. Cu prietenii apropiati stiu ca pot vorbi despre multe, si vorbesc, insa urasc sa vad ca persoana cu care port dialogul se plictiseste.
A, si inca o chestie. E chiar naspa sa vezi ca nu mai poti avea incredere in nimeni. Poate doar in aia pe care i-ai cunoscut proaspat pe net (akacei care nu te stiu, si nici nu au legatura cu apropiatii). Cam asta e… iar in prieteni d-astia cu care te duci in oras la bere… pana mea. Si da ba, imi place sa am secrete.
Melancolia vietii…
Acum 7 ani
