A trecut! Si din pacate, nu am stiut sa apreciez momentul. Ca si de obicei, nu fac asta. Dau sut marilor sanse, trec cu vederea peste marile moment. De ce oare? De ce nu mi-am dat seama, acolo, ca nu vor fi mai dese aceste momente? De ce uneori nu imi dau seama cat de mult te iubesc? Dar tu stii cat de mult te iubesc? …ma voi uri pe mine, pentru ceea ce iti spun, pentru suferinta care ti-o provoc uneori, prin cuvintele mele, pentru ca nu te fac fericita cand trebuie, asa cum meriti.
De ce n-am putut tine in loc acele momente? De ce cand ai vrut sa ne uitam la cristale, am plecat? De ce cand vroiai sa fim si mai fericiti, eram si mai suparat? De ce cand incerci sa imi zici ca gresesc, iar eu stiu asta, iti zic ca gresesti si tu? De ce cand ma intrebi de multe ori daca te iubesc, raspund mai… simplu? Si totusi te iubesc, mult! De ce nu pot face lucrurile pe care mi le doresc?
Azi am implinit 9 luni. Ce repede a trecut timpul, si ce amintiri frumoase am scris impreuna. La multi ani!
Cat despre tine, ratatule. Nu imi pasa ce si cat zici de ea. Nu conteaza ce zici tu, absolute deloc. Nu m-a interest deloc parerea altora niciodata, iar daca zici, crezi ca ma insulti? Dar oare de ce te bag eu pe tine in seama?
Prolog pentru prima biografie (sau mai simplu, ”Leap of Faith”)
-
* Voi închide imediat ochii și nu voi mai fugi. Mă voi opri
pur și simplu. Fără să am un adăpost, fără să existe un pocnit din degete
care ...
Acum 7 ani
Un comentariu:
Bravo!
Trimiteți un comentariu