My last confession

Ok… asta e ultimul meu post pe blog.


In momentele astea pot spune ca sunt trist. Totusi, cand ma gandesc la ce cacaturi s-au intamplat, in special alea care mi-au taiat aripile, ma bufneste rasul. E comic cand imi dau seama ca nu pot face nimic :-J.

Mi-e greu sa respir. Mi-e greu sa mananc. Mi-e greu sa plang.

Ce imi doresc eu… nu voi putea avea. Niciodata… si D. a spus “niciodata sa nu spui niciodata”. Nu m-am mai gandit asa la chestia asta... Dar oricat de adevarat ar fi, e niciodata... Nu voi mai scrie pe blog… ma amagesc si mai tare din cacaturile astea. Vreau doar sa pot trage aer in piept si sa nu simt golul. Cu alte cuvinte… vreau sa traiesc. Si daca nu se poate cu iubire, atunci fara. Desi oricat as vrea, de iubit o sa iubesc tot timpul. Singura chestie e ca nu cred ca voi mai fi iubit.


Eh… si acum mi se potriveste asa bine Riverside – Conceiving You…

I’ve been watching you
Waiting for the right moment to make the first move
Do you wonder why I keep avoiding your eyes
And why I’m running away?
It’s crazy, I know

I’ve been conceiving you for too long

Or maybe I’m destined to be alone?
Or maybe there’s someone who will understand
That I’m not able to share my world?
I’m still running away
It’s crazy, I know

I’ve been conceiving you for too long
If only I could change all things around

Still conceiving you all along…

I’ve been conceiving you for too long
If only I could change all things around
I’ve been conceiving you for too long
I’ve grown used to that

Still conceiving you all along…

Mai ales strofa in bold.


Nu sunt pesimist, nu sunt nici rau cu mine, ci doar sunt realist…

Pacat ca nu ma incadrez si eu in randul oamenilor “tupeisti”. Jeez, cat de bine le e. Da, mi se pare mult mai bine acolo… la ei. Nu cred ca fac greselile pe care le fac eu. Nu cred ca viata e la fel de grea, privita de acolo. Vreau si eu sa vad viata cu superficialitate. Sau ca pe o chestie scurta, unde sa fac tot felu` de prostii, ca n-am timp. Si aici nu ma refer la chestiile gen fumat. Ci pur si simplu, vreau si eu sa ma duc la o fata, sa ii spun tot ce simt pentru ea, si sa nu imi fie frica ca voi fi respins. Da. In momentul asta mi-e frica. Mi-e frica cand vad ceva perfect, ceva ce mi-am imaginat toata viata, si tocmai acel ceva nu il pot avea. Si stiu ca niciodata nu va mai fi un ceva identic.
Si nu… nu va fi totul bine, si stiti si voi asta.

Voi refuza sa ma inchid in mine. In curand o sa zic si eu ce am de zis.
Nu stiu cate alte vieti mai exista, dar stiu ca in asta nu vreau sa regret ceva ce n-am facut.

Si in caz ca va intrebati… da, era vorba de o fata…


Cred ca e timpul sa inchei… Va multumesc mult celor care ati mai citit blogul. Ma voi reintoarce intr-o zi… poate voi gasi si eu ce caut pana atunci :).

Adio…